Astăzi am avut o mare,o enormă....nu se prea potrivește dar nu mai am cuvinte,bucurie. Enormă bucurie?Nu prea-mi sună bine,dar exprimă,oarecum,ceea ce am simțit.Am găsit pe Rodica şi Dan,acum ambii cu același nume Chihaia. Unde i-am găsit?iaca pe Internet.După ce am epuizat toate cărțile de telefon şi am sunat multi Chihaia Dan,a sunat clopoțelul pentru internet şi am avut noroc.
Da,cred că ar trebui să mai adaug ceva.Pentru mine,cea mai frumoasă,cea mai importantă perioadă din viata mea a fost perioada liceului.Ani de liceu.....Pentru alții,au fost anii studenției,atunci când se îmbina lipsa zgărzii uniformei........cu zgarda responsabilității pentru profesia aleasă....Urmând o scoală cu profil militar cu restricțiile şi constrângerile ei nu puteam considera că asta-i cea mai frumoasă perioadă perioadă.A avut şi asta,bucuriile,glumele-uneori foarte cazone-satisfacțiile ei ....dar n-a fost la fel cu perioada din liceu.În liceu orice individ-am vrut să spun copil,dar noi deja eram oameni cu importanţă....ce copii dom'le - credea,se credea, cel puțin punctul de sprijin de care era nevoie pentru ca Arhimede,sau oricine altcineva să mute pământul din locul lui lăsat de veci.După primul an de încercare,ne-am pomenit cu o clasă omogenă şi stabilă pe următorii trei ani.Practic eram cotați ca o clasă de fete.Din 42 de elevi,băieți erau cred 10 în prima fază apoi au mai apărut niște transferați,unul sau doi şi au plecat 1-2 fete.Eram împărțiți după criterii arbitrare, totuși cu puţină logică.A doua limbă engleza,începută în clasa a IX-a,sau franceza pe care unii dintre noi începuserăm să o studiem ...din fragedă pruncie. Aşa am avut o clasă mixtă engleză,o clasă de băieți curată,o clasă de fete ....cu ceva impurități,o clasă de fete-de data asta pură- şi o clasă de fete ..cu un spin în coadă.
Ultimele două clase erau umaniste,primele mai mult reale şi mai puțin realiste.
Noi,clasa din mijloc,C ,a fost aleasă de fostul nostru diriginte de la cl. a IX-a,aproape pe scheletul clasei la cere fusese diriginte.Au venit întăriri din celelalte clase aleși pe sprânceană pentru că a continuat să ne fie diriginte şi în clasa a X-a.Printre întăririle aduse era şi fata lui Aurelia.Fostului nostru diriginte,profesor de Tehnologia materialelor,i-am uitat numele de familie şi colegii noastre Aurelia.Până la sfârșitul scrierii ,poate mi-l amintesc.De multe ori am vrut să scriu aşa ceva şi să fac și strigarea catalogului,dar de fiecare dată s-a ivit ceva care m-a împiedecat.De atunci au trecut peste 40 de ani şi nu tocmai ușori. A fost frumos,foarte frumos arunci când am început să intrăm în viată. La un moment dat al ,trecerii noastre prin această poezie a vieții,care pentru mine s-a numit anii de liceu,profesorul şi dirigintele nostru ne-a părăsit,pentru totdeauna.E ciudat cum te poți lega de cineva şi amintirea pierderi lui,chiar şi după 40 de ani te doare.Ciudate creaturi suntem noi,animalele dotate cu gândire,simțire....emoții....eh şi de multe ori cu multă nesimțire. Poate,mă gândesc acum,şi nesimțirea asta era un soi de protecție la scurt circuitele vieții. Printre noii veniți,dacă nu mă înșel cumva erau şi cei pierduți acum 40 de ani şi regăsiți în astă seara.
Dintre cele cinci clase din promoția noastră,la concurentă erau clasa A,dirigintă dna Lidia Petriș -profesoara de Rusă şi clasa C ,a noastră,diriginte-de la un moment dat după ce dl.Paraschiv ne-a părăsit a fost dna.Chiriţă Maria-profesoară de Şt. naturii. Celelalte fiind clase simple nu prea contau.
La un moment dat,nu mai rețin motivul,îmi spunea''papa''.Pe atunci aveam deja,implementat serios numele de Moşu.Acum developez,numele nu era pentru toți şi nu cu aceeași intensitate pentru toţi.Pentru ei doi da.era mai mult un nume de alint sau un supranume,nu o poreclă.
