Strofe
pentru ploaie
Imperativă şi sonoră ca un final de
tamburină,când fulgerile vagabonde te prind şi-ţi sfâşie veşmântul,cobori spre
noi,cu lăcomia păgână,caldă şi felină a unor buze pătimaşe,ce-ar săruta întreg
pământul...
*
Pe-acoperişurile roşii, deştepţi
orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne şi tusea tobelor gripate –în
ritmul cărora, pe stradă,trec nesfârşite regimente,ce smulg aplauze compacte şi
aclamări halucinante.
*
Pe zidurile vechi de case şi pe
trotuarele murdare,presari miresmele aduse din necuprinsuri fără pază,şi sub
cupola cenuşie,fiinţa ta multiplă pare un gest de Arhiereu ce iartă,şi-n urmă
binecuvântează.
*
Pădurile bătrâne-şi cască spre tine
gurile-nsetate,iar câmpul răscolit de oameni şi rumenit adânc de soare
te-nghite lacom....
Şi de-a lungul şoselelor kilometrate,tu
pari un şir de caravane ce duc Saharei de mâncare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu