În parcul presărat cu statui
De Nimfe,
Fauni
Şi Silvani,
De-a lungul celor trei alei
De plopi,
De tei
Şi de castani,
Pe băncile vopsite-n verde
Şi pe nisipul galben-şters,
Multicolorele covoare de frunze veştede s-aştern
În ritmul vântului de toamnă,
Ca-n ritmul unui ultim vers –
Un vers cu care se sfârşeşte un cânt
Dintr-un Poem etern.
Octombre-curtizana pală, cu-obraji fardaţi
Şi buze supte -
Octombre – amanta celor care pornesc
Să nu se mai întoarcă –
Octombre –a poposit în parcul cu-alei cotite
Şi-ntrerupte
De visătoarele bazinuri,
Pe-albastrul cărora-o barcă –
O frunză veștedă şi-aşteaptă întârziatele surori...
O !... Nentreruptă disonanţă de schingiuiri
Ce-ţi dă fiori !...
O !... Nesfârşitele regrete abia şoptite !...
Cine trece
Prin parcul presărat cu statui,
De-a lungul celor trei alei,
Se-nduioșează ca de plânsul idolatratelor femei !...
Şi-n parcul unde altădată veneau Boemii să-şi aştepte
Necredincioasele Boeme –
Acelaşi parc ce-ţi pare şi-astăzi
O filă ruptă din romanul nemuritorului Murger –
Îşi pleacă braţele uscate,
Precum prin albele spitale
Îşi pleacă braţele bolnavii ce plâng –
Şi nu știu pentru ce...
Şi-n timp ce vântu-i smulge fardul
Şi-l spulberă în largi spirale,
Octombre-curtizana pală –
Coboară ultimele trepte !...
S-a dus Octombrie şi vine fratele Noiembrie.Luna-n care ,la fel ca împăratului din poveste,un ochi va râde iar celălalt va plânge.
Ochiul,care va râde, se va bucura de aniversări de la începutul şi până la sfârşitul lunii-inclusiv aniversarea naşterii fiinţei care mi-e cea mai dragă,acum şi din toate timpurile.Vor aniversa persoane care ,de asemenea, îmi sînt dragi;prietenul Traian,draga mea prietenă Anna, prietenul Dan ...şi, cu ajutorul celui de sus ,cel mai longeviv dintre membrii familiei căreia, volens-nolens, îi aparţin.
Celălalt ochi va lăcrima,celălalt obraz va fi mereu ud de lacrimi-şi nu doar la figurat-pentru alţi prieteni care comemorează.Lucrul ciudat sau extrem de deosebit este că pe ultimii enumeraţi îi cunosc de foarte puţin timp ,dar parcă i-aş cunoaste de-o viaţă şi durerea lor e durerea mea.
De ce ,oare,durerea e mai puternică decît bucuria?
De ce multe bucurii nu pot stinge o mare durere?
DA,DRAGOSTEA E MAI TARE CA MOARTEA.
Multă vreme am crezut că e doar o poveste sau figură de stil,nu credeam că mi-e sortit tocmai mie tocmai mie s-o experimentez.Ciudat m-a mai construit Dumnezeu,natura,soarta....sau cine-o fi vinovat de ......asta
Şi pe nisipul galben-şters,
Multicolorele covoare de frunze veştede s-aştern
În ritmul vântului de toamnă,
Ca-n ritmul unui ultim vers –
Un vers cu care se sfârşeşte un cânt
Dintr-un Poem etern.
Octombre-curtizana pală, cu-obraji fardaţi
Şi buze supte -
Octombre – amanta celor care pornesc
Să nu se mai întoarcă –
Octombre –a poposit în parcul cu-alei cotite
Şi-ntrerupte
De visătoarele bazinuri,
Pe-albastrul cărora-o barcă –
O frunză veștedă şi-aşteaptă întârziatele surori...
O !... Nentreruptă disonanţă de schingiuiri
Ce-ţi dă fiori !...
O !... Nesfârşitele regrete abia şoptite !...
Cine trece
Prin parcul presărat cu statui,
De-a lungul celor trei alei,
Se-nduioșează ca de plânsul idolatratelor femei !...
Şi-n parcul unde altădată veneau Boemii să-şi aştepte
Necredincioasele Boeme –
Acelaşi parc ce-ţi pare şi-astăzi
O filă ruptă din romanul nemuritorului Murger –
Îşi pleacă braţele uscate,
Precum prin albele spitale
Îşi pleacă braţele bolnavii ce plâng –
Şi nu știu pentru ce...
Şi-n timp ce vântu-i smulge fardul
Şi-l spulberă în largi spirale,
Octombre-curtizana pală –
Coboară ultimele trepte !...
S-a dus Octombrie şi vine fratele Noiembrie.Luna-n care ,la fel ca împăratului din poveste,un ochi va râde iar celălalt va plânge.
Ochiul,care va râde, se va bucura de aniversări de la începutul şi până la sfârşitul lunii-inclusiv aniversarea naşterii fiinţei care mi-e cea mai dragă,acum şi din toate timpurile.Vor aniversa persoane care ,de asemenea, îmi sînt dragi;prietenul Traian,draga mea prietenă Anna, prietenul Dan ...şi, cu ajutorul celui de sus ,cel mai longeviv dintre membrii familiei căreia, volens-nolens, îi aparţin.
Celălalt ochi va lăcrima,celălalt obraz va fi mereu ud de lacrimi-şi nu doar la figurat-pentru alţi prieteni care comemorează.Lucrul ciudat sau extrem de deosebit este că pe ultimii enumeraţi îi cunosc de foarte puţin timp ,dar parcă i-aş cunoaste de-o viaţă şi durerea lor e durerea mea.
De ce ,oare,durerea e mai puternică decît bucuria?
De ce multe bucurii nu pot stinge o mare durere?
DA,DRAGOSTEA E MAI TARE CA MOARTEA.
Multă vreme am crezut că e doar o poveste sau figură de stil,nu credeam că mi-e sortit tocmai mie tocmai mie s-o experimentez.Ciudat m-a mai construit Dumnezeu,natura,soarta....sau cine-o fi vinovat de ......asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu