Pe vremea când umblam pe jos

Versuri de un autor necunoscut 

 

Pe vremea când umblam pe jos,

Cărând la plase de-aţă tare,

Stăteam la cozi, pentru mâncare:

Dar trăiam şi bine şi frumos,

Pe vremea când umblam pe jos. 

Si serile târziu,uitându-mă la stele,

Visam la alte lumi stinghere...

Cântam mai mult, cântam duios,

Munceam din plin , munceam voios

Şi-aveam şi timp de toate cele...

Pe vremea când umblam pe jos! 

Pe vremea când tăiam butuci

 Să ne-încălzim, să facem cină,

 Si căram apă cu găleata,

 Nu cumpăram nimic de gata.

Pe vremea aia , nu de mult,

Știam să mânuiesc şi sapa

Si îl citeam şi pe Shakespeare

... Cum de-aveam timp? Acu mă mir,

 Dar pe vremea când umblam pe jos

Totul mi se părea frumos...

Si n-aveam timp de tânguit...

Cum fac acu` de când m-am pricopsit

Pe vremea când purtam şoşoni,

Si reparam la pantofi talpa,

Lumea ştia stânga de dreapta...

Cârpeam ciorapii la călcâie,

Si n-aveam crize de mândrie...

Nu se-ntâmplă să auzim

Că vre-unul n-are self esteem

Bătrînii nu mureau stingheri,

Si pentru câini erau hingheri!

Pe vremea când purtam galoşi,

Aveam respect pentru strămoşi!

Si ce-amintiri mi-au mai rămas,

Din vremea când stăteam la “bus

Toamna aveam cartofi de scos,

 Si ne ducea pe toţi cu şcoala,

 Si nu-l lua pe unu` boala!

 Si când ziceai că mergi afară,

 Nu era vorba de-un banchet,

 Cu frigărui, turte, şerbet...

 Era-n ogradă , un loc "măreţ",

 Intre coteţe, un alt coteţ...  

 Nu parfumat şi deodorant,

 Sau primenit şi asortat... 

 Aveam caracterul mai frumos

 Pe vremea când mergeam pe jos...

Că nu suntem îmbrăcați-ne... 

Cu anii, chiar mai mult de doi...

Ziceam că hainele sunt noi.

Copiii ne salutau frumos,

Pe vremea când umblam pe jos,

Si nu părea de loc pe dos,

Că băieţii să dea şapca jos;

Sau să se scoale în picioare,

Si să dea locul! Era o onoare!

 

 

Acum, însă, ne-am pricopsit,

Si nici nu mai umblăm pe jos

Azi mi-a rămas un gând frumos...

Pe vremea când umblam pe jos...