Romanţa noastră
Sur ton beau tapis de poussière rose[1],
De poussière grise, de poussière blonde,
O ! route, rois ou pauvres, fons ou fiancés,
Cueilleurs de baisers ou cueilleurs de
roses,
Sur ton beau tapis de poussière blonde,
Tout le monde, tout le monde, tout le
monde,
Y a passé.
KLINGSOS
Pe-acelaşi drum,
Mânaţi de-acelaşi îndemn nefast al năzuinţii,
De-aceleaşi neînţelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-acelaşi drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noștri
Şi părinţii,
Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani,
Noi —
Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe
Şi doliul vremilor apuse,
Şi-al idealurilor scrum —
Pe-acelaşi drum
Vom trece mâine cerşind din ţiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Şi-a secularilor castani !
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Şi-n calea noastră întâlni-vom
Pe cei bătrâni rămaşi în urmă —
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrămi
Cum le luăm-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figură cum suferinţele le curmă
În suflet sfintele avânturi
Şi-n gura caldele cuvinte...
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!....
Şi-n calea noastră întâlni-vom —
O !... câte nu poţi să-ntâlneşti
Când drumu-i lung
Şi nesfârșită e năzuinţa ce te mână
Tot mai departe
Şi te poartă,
Ca pe un orb ţinut de mână,
Spre-ntrezărite –Aureole
—
Nimicuri scumpe pământeşti.!...
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri !..
Şi mândri poate ca seninul albastru-al sângelui
regesc.
Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodată-n drum,
Înspăimântați că-n urma noastră
Zări-vom pe-alţii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte,
Şi râd că nu-i putem opri...
Da...
Va veni şi ziua-n care vom obosi,
Şi va veni
Un timp în care-al năzuinţii şi-al aiurărilor parfum
Ne va părea miros de smirnă,
Iar cântul ţiterelor sparte
Un Psalm cântat
de-un preot gângav
La căpătâiul unei moarte
Pe care nimeni n-o cunoaşte...
Şi-atunci, privind în urma lor —
Ca cei ce n-au nimic să-şi spună
Când nu-şi pot spune tot ce vor —
La umbra zidurilor mute
Şi-a secularilor castani,
Vom adormi ca şi drumeţii
Ce dorm uitaţi de mii de ani !...
[1]Pe frumosul tău covor de pulbere trandafirie.
De pulbere cenuşie, de pulbere bălaie,
O, drum ! regi sau sărmani, nebuni sau
logodnici,
Culegători de săruturi
sau culegători de trandafiri,
Pe frumosul tău covor de pulbere bălaie,
Toată-lumea, toată lumea, toată lumea
A trecut (fr.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu