2.La poarta celor care dorm

A doua poezie din volumul Romanțe pentru mai târziu

La poarta celor care dorm

                                       lui Dimitrie Anghel

Hei, cântăreţ !...

Oprește-ți truditul pas...   

Nu ştii

Că-aci-i sfârşitul celor ce-au început cei vii ?...

Şi nu ştii că-n grădina din dosu-acestei porţi

Începe, nouă, lumea sfârşită de cei morti ?...       

Esti obosit — se vede.

...................................

Ce drumuri prăfuite

Bătătorişi, sărmane cercetător prin stele

De frumuseţi bizare şi armonii smintite ?

Tu, ce-ţi târăşti scheletul prin faţa porţii mele,

Ce nu găsişi în viaţa aşteaptă să-ţi dau eu.

Vezi poarta-aceasta verde ?

E poarta mea...

De vrei

Să-nveţi şi tu povestea aleelor de tei

Sub care zac tăcute părerile de rău,

De vrei să-i ştii pe nume toţi morţii ce-mi hrănesc

Cu trupul lor pământul grădinii,

Şi de porţi

Şi tu ca alţii-n suflet respectul pentru morţi,

Opreşte-te la poartă şi bate de trei ori...

..............................................................

Bine-ai venit !

Priveşte ce tei bătrâni umbresc

Pe cei culcați sub stratul de iarbă şi de flori !...

Şi ce miros de viaţă !...

Şi teii, ce parfum

De sânuri decoltate împrăştie pe-alee —

Or, tu cunoști parfumul de carne de femeie

Nu?

Parc-ai fi în parcul vreunui castel regesc

În care se serbează orgiile de seară —

Cei morţi sunt înăuntru, iar vii sunt pe-afară !....

Pe câţi grăbiţi ca tine nu i-a oprit din drum

Grădina mea !...

Priveşte-i aleele de-aproape —

Nisipu-i praf de aur, şi-n frunzele de tei

Verzi stofe de mătase s-ascund ca şi sub pleoape,

Nu flori, ci ochi...

Privește-i...

Nu sunt şi ochii Ei?...

...............................

Şi-acum mai pleci ?

Răspunde-mi, sărman cercetător

De frumuseţi bizare şi armonii smintite —

Tu, ce bătuşi în viaţă la poarta tuturor

Şi nu-ntâlnişi în cale decât porţi zăvorâte !...

Iar cântărețul care plângea, strângând la sân

 Chitara cu trei strune, răspunse :

— Nu...

Rămân !...